- juruínţã
- s. f., g.-d. art. juruínţei; pl. juruínţe
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
juruínţã
Look at other dictionaries:
juruinţă — JURUÍNŢĂ, juruinţe s.f. (Înv şi reg.) Făgăduială solemnă, jurământ. [pl. şi: juruinţi] – Jurui1 + suf. inţă. Trimis de cata, 01.03.2002. Sursa: DEX 98 JURUÍNŢĂ s. v. angajament, asigurare, cuvânt, fagăduială, făgăduinţă, jurământ, le gământ,… … Dicționar Român
angajament — ANGAJAMÉNT, angajamente, s.n. 1. Promisiune, făgăduială de a realiza ceva. 2. Angajare a cuiva într un loc de muncă; (concr.) contract prin care o persoană îşi pune serviciile sale la dispoziţia unei alte persoane sau a unei instituţii şi care… … Dicționar Român
făgădeţ — făgădéţ, făgădéţe, s.n. (reg.) făgăduinţă, făgăduială, promisiune, juruinţă. Trimis de blaurb, 05.05.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
jura — JURÁ, jur, vb. I. 1. tranz. şi refl. A afirma, a declara ceva sub jurământ, a depune un jurământ. ♢ tranz. A întări, a confirma la judecată, prin jurământ, o depoziţie sau o mărturie. ♢ refl. A promite prin jurământ. 2. refl. (pop.) A se afurisi … Dicționar Român
jurământ — JURĂMÂNT, jurăminte, s.n. 1. Afirmare, promisiune, făgăduială solemnă făcută de o persoană (adesea printr o anumită formulă în care este invocată divinitatea) de a spune adevărul în legătură cu anumite fapte; jur3. 2. Angajament solemn, exprimat… … Dicționar Român
